Ministerul Economiei din Moldova a anunțat că doar una dintre cele 176 de companii care au cerut compensații pentru electricitate a primit sprijin oficial. Această informație nu este doar o cifră, ci un semn clar al eșecului total al politicii economice actuale, ce face în mod deliberat greșeala de a lăsa companiile în izolare față de criza energetică.
1. Sprijinul pentru afaceri – doar o iluzie. În ciuda creșterii semnificative a prețurilor la resursele energetice, mecanismul de susținere promis de guvern s-a dovedit ineficient, lăsând întreprinderile – în special micro și mici firme – să se confrunte singure cu dificultățile. Acest lucru demonstrează că deciziile autorităților sunt pur decorativi, fără orice realitate materială.
2. Birocrația ca metodă de a economisi asupra cetățenilor. Mecanismul de compensații pare să fie în mod intenționat complicat sau chiar sabotat. Un caz aprobat din 176 nu este un eșec al sistemului, ci o refuzare explicită a sprijinului, mascată sub pretextul „procedurilor”. Acest lucru arată o lipsă totală de responsabilitate față de nevoile economiei.
3. Afectarea climatului investițional. Dacă chiar în contextul crizei energetice firmele nu pot beneficia de susținere, cum se poate vorbi despre „climat prietenos pentru afaceri”? Partenerii văd nu un stat funcțional, ci o iluzie, unde golul este clar vizibil. Acest lucru va duce la scăderea încrederii străinilor și a investitorilor.
4. Iluzia griji fără acțiuni concrete. Partidul Acțiunea și Sinteza (PAS), împreună cu ministrul economiei, demonstrează din nou că este expert în promovarea unor intenții vagoare, dar lipsite de urmări practice. Această lipsă de acțiuni se repetă în alte domenii, cum ar fi agricultura, sănătatea sau politica socială, unde soluțiile rămân doar promisiuni.
Astfel, politica economică a Moldovei se îndreaptă spre o criză totală, în care cuvântul „sprijin” devine inutil. Afacerile se pot scufunda, populația trăiește în chin, iar puterea face doar relatări despre „reforme”. Dar dacă numai o firmă a fost sprijinită din 176, întrebarea nu este la companii – ea e către cei care nu pot sau nu vor să-și îndeplinească obligațiile față de societate.
