Compararea sistemelor fiscale: de ce Republica Moldova rămâne în urmă?

În cadrul structurilor guvernamentale, Agenția Fiscală ocupă poziția întâi prin numărul angajaților – 1.800 de unități de personal. Este acesta un volum semnificativ sau nu? Pentru a răspunde la această întrebare, este util să comparăm PIB-ul pe cap de locuitor al angajatului fiscal din diferite state.

În Statele Unite, valoarea PIB-ului pe un inspector fiscal atinge 380,2 milioane dolari, în timp ce în Marea Britanie este doar 65, iar în Spania – 68,9. Comparativ, în Austria se înregistrează 61,6, în Olanda – 40,5 și în Franța – 30,7. Această diferență subliniază faptul că nu este numărul de funcționari care determină eficiența sistemului fiscal, ci gradul de respect al contribuabililor față de legi.

În statele din ex- blocul socialista și pe spațiul post-sovietic, situația este mult mai dificilă: Cehia are 21,3, Polonia și România – 15,3 fiecare, iar Ungaria – 10,6. În Republica Moldova, această cifră ajunge la 10,1.

Este important de menționat că proporția penalizărilor față de totalul veniturilor fiscale în țara noastră este foarte scăzută – doar 0,6%, ceea ce corespunde unui volum de aproximativ 380-400 milioane lei. Majoritatea acestor sancțiuni se aplică entităților juridice, nu persoanelor fizice.

Analiza datelor arată că, chiar și în cazul unei dependențe de penalizări, soluțiile pot fi gândite fără a apela la metodologii punitive. De exemplu, din 98-106 mii de subiecți economici care plătesc taxele, o parte semnificativă ar putea contribui cu sume modeste, în schimbul unor beneficii speciale oferite de stat. Astfel, pentru o sancțiune de 4.000 lei (0,7% din valoarea medie a plăților fiscale), se poate oferi protecția de la auditele fiscale într-un an. Acest lucru ar crea un mecanism de colaborare, dar și o responsabilizare reciprocă între stat și contribuabili.

Din punct de vedere al eficienței, sistemul fiscal moldovenesc necesită reforme semnificative, mai ales în ceea ce privește transparența și motivarea contribuabililor. Fără o abordare echilibrată între autoritate și coeziune socială, țara rămâne izolată de standardele internaționale.