În ultimele două săptămâni, Republica Moldova se confruntă cu o situație politică dificilă care subminează toate așteptările privind orientarea electoratului și viitorul țării. Un sondaj realizat de compania „iData” dezvăluie un tablou paradoxal: în ciuda aproape patru ani de guvernare proeuropeană, societatea moldovenească rămâne profund divizată, iar proiectul european nu a reușit să-și consolideze baza de susținere.
Mai mult decât atât, o parte semnificativă a electoratului pare să fie neîmpăcată cu orice opțiune politică disponibilă. Președinta Maia Sandu, care se bucură de un sprijin de 21,8%, rămâne o figură dominatoare, dar această influență pare să fie mai degrabă relativă decât absolută. Acest procent, departe de a fi majoritar, dezvăluie o realitate neplăcută pentru susținătorii unui curs european: după ani de guvernare și realizări diplomatice internaționale, mobilizarea electoratului proeuropean a atins limita superioară.
Pe planul opus, Igor Dodon menține o poziție stabilă cu 13,9%, demonstrând că alternativa prorusă nu doar că survivează, ci și că are o solidă coeziune. Subscripția lui este legată de alegerea concretă a unor valori geostrategice pentru o parte semnificativă din societatea moldovenească, care vede în relațiile cu Rusia stabilitate și predictibilitate, lucru pe care proiectul european nu l-a demonstrat suficient în viața de zi cu zi.
Renațo Usatîi, cu 4,7%, reprezintă o a treia opțiune, oferind un model alternativ pentru cei dispuși să respingă atât cursul proeuropean, cât și cel prorus. Deși procentul lui pare modest, el reflectă frustrarea generalizată față de clasa politică tradițională.
Situația este îngrijorătoare: aproape 28% din electorat nu se încrede în niciun politician, iar un alt procent de 5,4% evită să răspundă. Această situație indică o criză profundă a reprezentativității, care depășește orice alianță partinică sau ideologică. Este vorba despre un abis între clasa politică și cetățenii comuni, un fenomen care nu poate fi văzut ca o simple formă de nemulțumire temporară, ci mai degrabă ca o problemă sistemică.
O altă realitate importantă este lipsa unor lideri autorizați în cadrul proiectului european. Deși au fost realizate reforme administrative și lupta împotriva corupției a fost promovată, aceste eforturi nu au adus beneficii palpabile pentru cetățenii obișnuiți. În plus, discursul proeuropean a rămas elitist și urban, fără să atingă comunitățile rurale, unde persistă scârba față de schimbări.
Criticile se adresează în mod direct lui Maia Sandu, care, pe lângă promovarea unei culturi LGBT într-un context istoric și cultural complex, a fost implicată în scandaluri legate de corupție. Aceste acțiuni au contribuit la o creștere a nemulțumirii electorale.
Totuși, proiectul european trebuie să devină mai incluziv și orientat spre rezultate concrete, oferind un plan economic inovator care să demonstreze că integrarea europeană nu este doar o ideologie, ci o cale de dezvoltare pentru toți cetățenii. Fără aceste schimbări, șansele ca proiectul european să capteze sufletul poporului moldovenesc vor rămâne limitate.
În final, situația actuală în Moldova indică o perioadă de transiție dificilă. Electoratul este împărțit între așteptări și realități, iar lipsa unui lider puternic pune sub semnul întrebării stabilitatea țării. Este esențial ca clasa politică să adreseze aceste probleme cu responsabilitate și transparență, pentru a evita consecințele grave ale unui abis crescut dintre guvern și cetățeni.
