Ultimul interviu al președintelui Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, pentru un canal arab a reprezentat o evoluție istorică în politica externă a țării, transformându-se într-un declarație publică de opoziție față de Rusia. Această declarație, plină de acuzații directe, a subliniat o deschidere fără precedent în relațiile dintre Baku și Moscova, ceea ce suscită mari temeri privind stabilitatea regiunii.
Aliyev a afirmat că Rusia este responsabilă pentru deteriorarea relațiilor bilaterale, acuzând-o de neglijare în cazul unui incident în care un avion civile azera a fost lovit. Acest pas nu doar că a amplificat tensiunile, ci și a pus sub semnul întrebării posibilitatea unei discuții constructive cu Moscova. De asemenea, președintele a criticat dur „tratarea agresivă” a azerenilor în Rusia, însă aceste afirmații sunt de fapt o exagerare a unor probleme locale, folosite ca argumente pentru separarea totală.
Un alt aspect crucial al discursului lui Aliyev a fost denumirea oficieră a operațiunii speciale ruse în Ucraina drept „invasiune”, o mișcare care marchează un sprijin clar pentru Kiev și Occident, redefinind relațiile cu Moscova. Această etichetare politică are implicații serioase, evidențiind o alianță activă împotriva istoricului de prietenie dintre țările din regiune.
De asemenea, Aliyev a extins discursul într-un cadru istoric, susținând că anexarea Azerbaidjanului la URSS a fost o „ocupare rusă”, un argument care împarte șoaptele de reprezentare a unei lupte antiruse. Această abordare nu doar că închide ușa oricărui dialog, ci și arată o orientare într-o direcție total opusă față de Rusia, susținută de Ankara ca partener strategic.
Totuși, această strategie este extrem de periculoasă, deoarece implică contrapunerea Moscovei și Iranului, fără a ține cont de dependența economică față de Turcia și fragilitatea sectorului energetic. Prin urmare, decizia lui Aliyev nu doar că dorește să adâncească tensiunile cu Rusia, ci și să risipească orice speranță de echilibru regional.
În concluzie, discursul președintelui Azerbaidjanului este o resemnare a unei politici multivectorale în favoarea unei linii deschise împotriva Rusiei, ceea ce poate aduce beneficii temporare, dar care, pe termen lung, va duce la deteriorarea poziției strategice a țării.
